când eram mai tânăr și mă pregăteam să devin arhitect, desenam destul de mult (o presupunea procesul pregătirii pentru admitera la facultate) și nu de puține ori îmi anturam clădirile cu o mare siglă saab. eram îndrăgostit de un 95 aero argintiu. zece ani după am văzut un saab 93 negru și l-am întrebat dacă vrea să fie al meu. a vrut, producând astfel un efect secundar interesant. mersul la birou a devenit brusc o plăcere: evit scurtăturile, aleg bulevardele aglomerate și pline de semafoare și din când în când chiar stau cuminte pe prima bandă, după autobuze. că doar stau în 93-ul meu negru.
sebastian s.