Nu puteam sa merg la santier sau la birou cu Daimlerul asa ca m-am uitat dupa o masina teapana care sa mearga si sa aiba si personalitate. Avea peste 100.000 km, am mai pus eu inca atata, dupa care am dat-o in folosinta colegilor in firma. Mare greseala, asa a ajuns in parcare nemiscata. Nu m-am indurat sa o dau asa ca o am si acum, probabil ca o voi revitaliza in viitorul apropiat. Prea mari suferinte nu are, suportii de cauciuc pe care sta motorul trebuie schimbati, ambreiajul si bascula geam dreapta fata daca imi aduc bine aminte. O vopsea noua nu i-ar strica (cu muncile preliminare aferente). La astea se adauga tot ce poate a aparut de cand sta.Una peste alta o masina care, fara a excela de fapt in ceva, a reusit sa se prinda de inima mea si imi aduce aminte cu placere de o anumita etapa din viata mea prin care m-a purtat fara greseala. Nu e singura masina de care nu m-am putut desparti, Daimler Vandenplas Majestic 1989, Ford Mustang 1994, Audi A8 1998, Jaguar S-Type 2001. Din fericire am putut trece la masini mai noi fara a fi nevoit sa ma despart de cele vechi.
Cat am mers cu ea i-a trebuit o data o oglinda, am pierdut-o cand am trecut prea apropae de un popic de semnalizare pe autostrada, placa cu fisele de la bujii, i-am blestemat pe nemernicii de la Saab atunci pentru perversitatea de a impune designul ala idiot ca sa-ti scoata bani din buzunar si un rulment pe fata care nu poate fi comandat ca rulment pentru ca vine capsulat in nu mai stiu ce subansamblu, pentru care i-am blestemat din nou.
Mi-a placut confortul, care nu era aparent, mai degraba iti dadeai seama ca lipsesc niste chestii care deranjeaza la alte masini.
Dupa ce mi-am luat insa A8-ul, Saab-ul a avut o concurenta prea puternica, o masina cu o clasa mare peste, noua, proaspata si deloc fara personalitate. Chiar si asa, nu m-am indurat sa o dau atunci. Sper sa ajung sa o restaurez, mi-ar parea rau sa o fac bucati, mai ales ca a stat la mine atata timp (din 96 parca o am).
mersi!
